De 15 ani măcelar

Mare cât o zi de post, cu braţe vânjoase şi umeri puternici. Aşa arată Grigore Varşag, măcelar în hala de carne din piaţa centrală.

Grigore Varşag

Cum aţi ajuns să practicaţi această meserie?

Totul a început la 15 ani. O rudă de-a mea, care tăia carne la ţară şi apoi o vindea în piaţa din Chişinău, m-a luat cu el întro zi. Tot mă uitam în jurul meu şi am fost atras de modul în care măcelarii tăiau carnea. Fiindcă mi-a plăcut, nu am stat prea mult pe gânduri şi am venit aici la piaţă. Am început să practic măcelăria şi mi-am dat stăruinţa să prind de la unul, de la altul, cum se desface carnea în bucăţi. Iată aşa am ajuns măcelar. Trebuie să recunosc, prima dată mi-a fost destul de greu, însă colegii de breaslă mi-au sărit în ajutor. M-am tăiat de nenumărate ori până am deprins şiretlicul acestei meserii, după aceea, a fost mai uşor. Mâinile mele sunt pline de semne. Chiar şi după atâţia ani de muncă se mai întâmplă uneori să mă tai. De atunci lucrez tot aici, ca măcelar. Îmi place această meserie şi nu m-am gândit niciodată să încerc şi altceva. De 15 ani fac una şi aceeaşi în fiecare zi şi încă nu m-am plictisit.

Câtă forţă trebuie ca să fii măcelar?

Cel mai important lucru în această meserie, este forţa. Dacă ai putere atunci, poţi lucra, iar dacă nu- măcelăritul nu e pentru tine.
Depinde şi de cantitatea de lucru, dar trebuie să fii rapid şi să te încadrezi în timp. Este o muncă grea şi obositoare. Pentru noi, lucrul începe la ora 6 dimineaţa şi terminăm pe la amiază. După ce laşi toporul jos, simţi furnici în mâini şi te dor toţi muşchii. De-ar fi să lucrăm o zi întreagă, atunci, nu am avea putere pentru a doua zi. Nu-i este dat oricui să fie măcelar.

Cât de profitabilă este această meserie?

Eu combin plăcutul cu utilul. În primul rând mie îmi place această meserie şi în al doilea rând, este profitabilă. Această meserie este mult mai profitabilă peste hotare decât aici. De exemplu, patru băieţi tineri care mi-au fost ucenici, au plecat apoi pese hotare să lucreze ca măcelari. Aş fi vrut să plec şi eu dar, nu am posibilitatea.

Cu ce fel de stereotipuri legate de profesie vaţi ciocnit până acum?

Nu am avut probleme. Nu ştiu cum este în altă parte dar, măcelarii de aici sunt stimaţi şi apreciaţi pentru faptul că îşi fac bine meseria. De exemplu, familia mea este bucuroasă că am ajuns măcelar, fiindcă este lucru bun şi bănos. Prietenii nu au pretenţii, ştiu că aşa ne este lucrul, să bucăţim. Iar pentru noi aceasta e ceva normal, aşa cum pentru chirurg este operaţia.

De unde cumpăraţi ustensilele profesionale de măcelărit?

De obicei, cumpărăm din magazine topoare, cuţite şi costumul, toate din buzunarul nostru. De multe ori vin oameni de la ţară şi ne propun topoare sau cuţite. Le cumpărăm doar dacă ne convine calitatea. Este foarte important ca, metalul din care sunt făcute acestea, să fie cât mai vechi de ani. Cu cât este mai vechi, cu atât este mai rezistent. Coada toporului trebuie să fie făcută din lemn bun, ca să reziste la forţa mare pe care o depunem.

Dar, cât de împortant este modul în care le mânuţi?

Este important, pentru că, nu este chiar atât de uşor cum se pare la prima vedere. Măcelarii au metodele lor de mânuire. Trebuie să înveţi cum se ţine cuţitul în mână, sau în ce parte să înclini toporul. Trebuie să mai ştii din ce colţ să apuci carnea. Dacă nu deprinzi aceste şiretlicuri şi nu eşti atent, poţi să rămâi şi fără deget.

Interviu realizat de Aliona Soltan